Day 6 - Berna si Internetul

DAY 6

Cateodata scrii a doua zi despre prima. Si asta pentru ca intampini greutati in a scrie. Aseara am reintalnit un prieten vechi, Jack. Intalnirea a fost tulburatoare. Fizic si psihic. Pentru binele vostru am preferat sa scriu astazi.
Am zarit in noaptea de joi si colocatarul. Era pe tavan. Statea. Il inteleg. Si eu as face la fel in locul lui. I-am reamintit, cat timp nu bea din bautura mea nu am nimic cu el. Sau fara.
Ziua a inceput bine, mierea betonificata, branza, salamul. Nu am avut curaj sa ridic capacul, stiam ce se poate intampla. Painea cea preaproaspata care intotdeauna se lipeste de servetel era acolo. Nu am mai incercat sa tai o felie pentru ca stiam ca imi va lua minim 10 minute. Iar eu nu aveam acele minute.
Am cerut babei factura. Mare greseala. Dupa ce a completat numele si firma a trebuit sa o refaca de cateva ori. In cele din urma am decis sa o lasam asa, mai ales ca rezolvasem marile probleme gen Brason, CVI, numere si cifre. Numele a ramas asa cum considera doamna. Deci, conform documentelor, se atesta ca timp de o saptamana, a salasluit in incinta hotelului mult stimatul Malmagy Oetavian. Domiciliat in Brason. Firma are un CVI de toata frumusetea. Posibil, nu il cunosc, dar cat de beti erau parintii cand au botezat un copil OEtavian? Oare il strigau OEty? Bine ca nu Yeti. Asa cred ca si-a dobandit numele si acesta.
Sa iti bagi toata pula si sa inebunesti. Baba cred ca tasta cu viteza melcului in coma. Pe undeva acest aspect este benefic. Pot sa vin aici si sa ma angajez pe dublul salariului actual pe post de operator Word. Divizia facturi. O sa am o cariera stralucita.
Am intarziat la curs. Nu aveam cum sa nu patim asta. Baba. Trist. Am trecut si pe langa ferma cu vaci. Din partea ailalta. Evident mirosul a venit de data asta pe dos.
Dar eu stiam, asa ca am inspirat cu mare putere si am deactivat nasul. Am zis cu mare graba, "Andrei! Ferma! Repede! Nu intoarce capul!" Andrei a inteles pe loc despre ce este vorba. Stia exact cum e. Am pasit repede. Mirosul dupa mine. Am accelerat. Mirosul dupa mine. Am scapat, pana si mirosul are aici o limita. A ramas acolo.
In firma era vineri. Multi nu erau. Ii inteleg. Nici eu nu as fi fost in locul lor.
La cantina am baut o bere. Le-am explicat localnicilor ca eu sustin industria germana de facut bere. Nici nu se poate altfel. Elvetienii beau vin. Problema lor. Nimeni nu e perfect.
Un alt motiv pentru care scriu abia in aceasta dimineata, in timp ce beau si eu o bere, si opresc TVul pentru ca Nelly este acolo si ma distruge, este faptul ca nu am internet la hotel. Sau mai bine zis, el exista si costa. Signal strength excellent. 4 retele wireless publice. Te conectezi instantaneu de oriunde din Elvetia. Partea proasta este ca doar la pagina de start unde iti cer ID si parola. Pe care le obtii usor de la receptie cumparand un Public Wireless LAN card de 5 FR care iti ofera 30 min de internet. Exista si valori mai mari. Nu ma intereseaza, nu se poate bea. Macar de puneau pe pagina de start si rubrica sport. Sau stiri. Sa aflu si eu ce mai fac tiganii prin lume. Sau Basescu. Sau Udrea.
Am incercat sa fut sistemul. Nu am reusit. Baietii de la Swisscom au gandit bine problema.
Pentru ca eu nu pot sa investesc franci in obiecte nealcolice datorita principiilor mele bine stabilite, cartelele le-a cumparat Andrei, iar prin bunavointa lui am primit si eu una cadou, de ziua mea. Minunat. Nu se recomanda folosirea alaturi de Jack. Sunt probleme. Ieri aveam dificultati in numararea cifrelor. Sunt multe.
Am baut o bere intr-un bar pentru ursi. Acolo este locul meu. Il observasem inca de pe strada, dupa directia labutelor de pe trotuar. Erau multe. Oamenii au nevoi pe aici. La fel si ursii. Inauntru erau doua domnisoare mai mult decat simpatice care iti ofereau tot ce doresti. Din meniu binenteles. Pe pereti erau tablouri cu ursi la nunta, la o bere, acasa. Vedeai toata viata unui urs al sec. XVIII. Se numea Barren Bar. Ursi sunt peste tot pe aici. Mai multi ca in Racadau. Iti faci toata treaba cu ei. Era o poza cu unul pe bicicleta si in lift.
In hotel este un grup mare de americani. La varsta a treia. Au muncit o viata sa vada Europa iar Obama le-a indeplinit visul. O baba intreba la receptie "How can I call someone? Using the number of the room?". Nu doamna, cu CNPul persoanei. Pula mea! Cum oare se poate suna la o camera in orice hotel din lume? Americani. Din pacate exista.
Jack m-a facut sa pierd micul dejun. S-a terminat deja. Asta este, beau o bere. Ajuta la rinichi.
Astazi o sa merg sa mananc la China Imperial. Serpilor, farfuria va asteapta. Este all you can eat. Vor vedea ca nu se pot pune cu mine. Iau si stomacul extern. 1 TB.
Dar hai ca merg sa beau o bere. Celelalte Cuvinte. Nu TV. Ca de nu apare Nelly. Over.