Day 18, 19, 20 & 21 - Epilogue

EPILOGUE

Ei bine dragii mosului orice lucru frumos are si un sfarsit pe masura. Ultimele 4 zile au trecut monoton si linisit. Am mai facut o incursiune la Altes Tramdepot unde am testat si berea de Craciun. Este buna, comestibila, asa ca o recomand tuturor.
Ultima zi de munca in Belp a fost exact asa cum trebuie. Diminteata am luat trenul. A venit la secunda. Am luat apoi autobuzul in care erau prezenti toti cei care trebuiau sa fie: schiopul, negrul si copii. Negrul era sa piarda autobuzul. Dar nu va ingrijorati, regizorul dorea doar sa creasca audienta introducand putin suspans. "Oare va reusi negrul sa ajunga la servici?" susoteau mamicile ingrijorate in fata televizorului. Lipsea baba. Baba era mereu acolo, pe acelasi scaun. Iar daca nu stiai cu exactitate traseul autobuzului nu ezita sa te indrume politicos in germana. Iar daca nu stiai germana, in engleza. Noi stiam engleza, de aceea nu am aflat niciodata ca stia si romana, dar era ultima optiune, dupa congoleza si nigeriana. Foarte probabil era un robot ultrasofisticat care vorbea fluent 300 de limbi si scria in minim 4 dialecte de chineza. Orice robot stie chineza, e limba materna. Probabil in subconstient si eu stiu chineza. Era proiectata sa ofere asistenta calatorilor din autobuz si subventionata de SBB CFF FFS. Lipsa ei a fost o masura de ultima ora de cost reduction a regizorului. "Scoate baba ca ei oricum sunt in ultima zi si au invatat drumul pe de rost. Da-i o prima la negru ca are rol mai complicat astazi."
In ziua premergatoare plecarii am aflat multe lucruri minunate, despre care nu credeam ca o sa aflu vreodata. Si anume: cardul de euro are o limita de extragere de 3000EU. Noi aveam de platit 3150EU. Trist. Telefoane. Operatori. Asteptare. ING. Manager. Nu stim. Escalare. In cele din urma ne-a salvat resetul. Are loc mereu la ora 24 si iti permite sa platesti a doua zi inca o suma de pana in 3000EU. Am mai aflat ca hotelul te taxa automat in EU la un curs Reuter la care adauga 3% si facea alte lucruri minunate incat aveai mereu nevoie de cativa EU in plus, asa ca am folosit internetul cu incredere. Doar ca s-a terminat cartela. Trist. Am luat alta. Mereu exista o solutie.
Si sambata am plecat spre casa. Trezire la 4:30. Dereglare de metabolism. Sa iti bagi toata pula si sa inebunesti. Cocosul se intorcea pe cealalta parte mort de beat la ora la care eu taram trollerul prin holul hotelului. La TV era Nelly. Mereu este Nelly. Si cand este oprit. Baiatul de la receptie era un expert in facturare, doar ca avea o singura problema, mereu printa celalalt document. Asa ca pentru cateva minute existau 2 facturi pe numele meu pentru 2 camere alaturate pe aceeasi perioada.
Culmea hotelului: sa dormi in 2 camere alaturate simultan.
Si am mers in gara, unde Airport Bus a venit la secunda. In Belp am facut checkin si am baut o bere. Avionul a fost stropit tacticos sa nu inghete si a decolat degraba, ca deja avea o ora intarziere.
Controlul de pasapoarte a fost facut cu mare seriozitate, ca sa ne salveze de ala cu turbanul din primul avion. Si da, cel cu turbanul lipsea. Insa asta ne-a facut sa alergam prin Munchen pentru a prinde celalalt avion.
Avionul al doilea avea deja ceva din atmosfera miununata de acasa. Fete patrate ciobanistice, bagaje de mana de tip troller sau geamantan, cefe groase, sunet de Nokia standard din 5 in 5 min. La aterizare, dupa ce s-a transmis de 4 ori in 4 limbi diferite, printre care si romana, rugamintea de a lasa telefoanele inchise, la interval de 5 secunde s-a auzit Nokia tune. Apoi o voce angelica de la est de Carpati. "Da, sigur, pot vorbi, sunt printre nori. Ingerasii fac plaja pe aripa din dreapta. Unul are un arc in mana. Cred ca e Cupidon. Crezi ca o sa ma indragostesc? Stiu ca tu ai unu cu BMW. Poate prind si eu macar unu cu Passat. M-am bronzat la bec 2 luni pentru un Craciun romantic. Am adus 100 de pungi de Haribo, sunt in cele 4 trollere de sub scaun, din compartimentul de bagaje si din brate. Ultimul nu incapea sus. Nesimtitii au facut avionul mai mic anul acesta."
In aeroport am constatat ca lacatul de la troller a fost taiat. Oare erau curiosi cate perechi de sosete aveam la mine? Sau poate vroiau sa imi puna un cadou supriza. Le transmit ca arata urat vii.
Apoi am pornit pe DN1. 2 accidente. Un ceafa lata in jeep ramasese fara capota. Alta masina capatase forma filiforma mai incolo. Alt ceafa lata oprise mai in fata si gesticula. "Frate lasa ca te scot eu ca ii stiu pe baietii. Ai depasit pe linie continua? Nici o problema, o segmentam. De fapt nici nu sunt convins ca era o linie. Amendam politia." Am trecut mai departe bucurandu-ma ca nu am fost blocat prea mult in trafic. Sa fie sanatosi. Le urez tot aia.
Apoi am oprit 10 minute intr-o parcare. Am observat cum noi in Romania putem alege cu dibacie locul unde sa golim portbagajul de peturi. Langa anuntul cu "Nu aruncati deseuri. Amenda intre 100 - 200 lei." Eu nu aveam peturi, consum la cutie, oricum nu aveam loc ca deja era mormanul plin.
Am inteles de ce traitul in Romania ne ocupa tot timpul. Am inteles de ce nu ne lasam copii singuri pe autobuz. Am inteles de ce privim in jos cand mergem la servici. Am inteles prea multe...
Si aici mica mea povestire ajunge la final. Va multumesc pentru atentie. Daca citirea acestui blog va provoaca senzatii necunoscute, va rog sa consultati medicul specialist. Iubirea de tara este contagioasa. Over.

Day 16 & 17 - Cum sa identificati si tratati batranii

A aparut si plictiseala. Afara este un frig infernal. Am preferat sa beau o bere decat sa umblu aiurea. Nu sunt prea multe de povestit, am intrat deja in lenea aia care ma caracterizeaza si vreau acasa sa dorm. Antrenati-va la halbere ca revin si va convoc.

DAY 16 & 17 - Cum sa identificati si sa tratati batranii

In cazul in care observati infiltrarea unui batran in autobuz, trebuie sa luati atitudine civica si sa rezolvati definitiv problema. Batranii sunt persoanele acelea numeroase si nemultumite, care sunt prezente mereu in autobuz si care niciodata nu gasesc loc suficient pentru a se putea deplasa comod. De aceea, recurg la metode specfice, precum imbrancitul, morala si alte tehnici avansate de intimidare. Aceste persoane pot fi observate incepand cu ora 6 si pana la ora 17, cand se refugiaza la stirile lor preferate. Unele exemplare persevereaza si raman prezente in mijloacele de transport si la ore mai avansate, insa sunt doar cazuri izolate.
Oameni civilizati, elvetienii au gasit o solutie si pentru aceasta problema. Priviti:



In imaginea de mai sus se poate observa o caracteristica a fiecarui autobuz din Belp, si foarte probabil a tuturor autobuzelor de pe teritoriul Elvetiei, si anume dotarea cu 6 ciocane pentru prevenirea raspandirii batranilor in autobuze. In momentul in care observati un astfel de element, care poate fi recunoscut cu usurinta prin intermediul bastonului pe care il poarta tot timpul asupra sa, precum este figurat si pe abtibildul anexat ciocanelor, trebuie sa luati degraba un ciocan si sa rezolvati definitiv problema. Nu ezitati, avem nevoie de initiativa civica.
Binenteles ca sistemul are si limitarile sale, neputand fi anihilati mai mult de 6 batrani concomitent. Deasemenea batranii trebuie sa se afle in zona centru / fata a autobuzului.
In cazul in care detectati batranul nr. 7, nu ezitati sa rugati unul din cei 6 tineri care folosesc ciocanele sa se grabeasca. Deasemenea, daca acesta se afla in spatele autobuzului, nu ezitati sa il momiti spre centru pentru a putea sa i se aplice pedeapsa necesara.
Puteti folosi afise sugestive, spre exemplu "Pensia se dubleaza celor care stau la mijloc" pentru a va asigura ca totul va decurge asa cum trebuie.
Over.

Day 15 - Einstein si chinezii

Mi-am propus sa pastrez in actiune femeile de servici si sa sustin industria producatoare de bere. Scop nobil, dar nu fara sacrificii. Viata este grea.

DAY 14 - Einstein si Chinezii

Asa cum prevestisem inca de la inceputul saptamanii, duminica am vizitat Muzeul de Istorie, expozitia dedicata lui Einstein. Inca de la intrare am fost intampinat de urmatoarele cuvinte:



In concluzie, lumina este acel lucru dat dracului care mereu merge la fel de repede. Bine de stiut, foloseste daca ajungi mai departe pe parcursul calatoriei prin viata ilustrului fizician. In continuare ai parte de o descriere detaliata si insotita de o gramada de amanunte a vietii stimabilului. Spre exemplu cam asa arata camera in care isi petrecea tineretea:



Iar de aici aflam cati romani au murit in WWI si de asemenea cum arata o mana de ajutor pe vremea aceea:



Nenea asta nu mai are nevoie de nici o prezentare:



In final se poate vedea testamentul. 20000$ a primi secretara. La fel de mult ca si fiica vitrega:



Apoi am mers la China Imperial unde am adus multa intristare familiilor indurerate ale caracatitelor masacrate in farfuria mea. Am indulcit seara cu Sake si bere Tsingtao. Noaptea a fost grea, dupa 3 farfurii de inotatoare si alte animale ingurgitate. Pofta buna si voua!
In final am f**** regina:



(n.a. Cuvantul cenzurat este "furat". Pentru a inlatura orice confuzie)

Day 13 & 14 - Altes Tramdepot / Montreaux

DAY 13 - Altes Tramdepot

Weekendul a decurs extremal. Vineri am plecat si noi sa bem o bere. Destinatia a fost Altes Tramdepot care, dupa cum ii zice si numele, este un altes tram depot in care se pot servi printre altele si 3 sortimente de bere nefiltrata produsa chiar de prea nobila locatie. Sortimentele sunt standard pentru un bautor german de bere: Helles - bere cu lamaie, a nu se recomanda unui bautor de bere respectabil, Marzen - amaruie si inchisa la culoare, Weizen - weissbier minunat. Preturile variau intre 6.3 - 7.1 CHF in functie de cantitatea servita. Noi am baut, evident, la 0.5l. Totul decurgea conform planului pana in momentul in care am aflat ca berea se poate servi si la o cantitate adecvata noua: butoi de 5l. Glorie! Si inevitabil am comandat unul. Baiatul de la bar, pentru ca ulterior am decis sa nu il numesc barman, datorita evenimentelor ce tocmai urmeaza sa le povestesc, ne-a intrebat cat timp mai stam in Elvetia. Am crezut ca nu mai are nici un butoi plin si doreste sa comande si sa ne invite in alta zi. Insa naivul isi imagina ca il dorim pentru acasa si tocmai se pregatea sa ne spuna ca pana la returnare trebuia sa ne retina 20 CHF garantie. Din acest motiv nu il pot numi barman, pentru ca nu stie cum se face treaba. Cum sa plec cu butoiul acasa? Acasa ar trebui sa cumpar minim 3 ca sa imi ajunga pentru cateva zile.
In final am clarificat problema si am intrat in posesia minunatului butoias magic.



Pubul avea si o bucatarie in care un foarte rabdator bucatar a taiat minim 100 kg de ceapa pe tot parcursul serii. Cred ca echipa de bucatari era structurata pe functii binedefinite iar cel care intarzia la munca primea sarcina de a taia ceapa pentru toate sucursalele europene ale restaurantului.
Barmanita roscata a fost extrem de amabila si, pentru ca nu aveau Jagermeister sau Tequila, ne-a oferit sa incercam un sortiment neidentificat de bitter, pe care regret ca am incercat sa il beau, mai ales pentru ca suferinzii de tuse au ramas fara o gura de sirop. Cand i-am explicat politicos ca nu este chiar bautura noastra favorita, ne-a spus ca si ea o uraste. Excelent. Sa o fut, putea sa zica inainte.



Si berea din butoias arata dupa cum urmeaza:



Seara a decurs minunat pana cand am avut placerea de a intalni doi romani stabiliti la Berna. Nu o sa povestesc mai mult pe aceasta tema in continuare pentru a nu strica atmosfera placuta pe care am creat-o pana acum in povestire.
Nemairezistand conversatiei am decis sa parasim subit depoul, mai ales cand am alfat ca unul dintre conationali, proaspat parasit de sotie, planificase sa ni se alature in calatoria pe care urma sa o facem a doua zi. Trist. Deci am evadat.
Plimbarea ce a urmat nu a fost lunga, ci pana in urmatorul bar, care ulterior a fost botezat "Barul de gay" datorita barmanului arian, extrem de politicos si libidinos, de care cu greu puteai sa scapi. Dupa o weissbier am plecat spre casa. Pana cand am descoperit un club si ne-am oprit la o bere. Stupoare! Muzica aducea a manele. Auoleu! Nu se poate, au ajuns si aici. Insa dupa multiple cercetari stiintifice si admirarea faunei barului, extrem de placuta vederii dealtfel, concluzia a fost ca muzica era greceasca si / sau poate evreiasca. Asa ca barul a primit denumirea de "Barul de evrei". Calatoria noastra pe meleagurile alcoolului a trebuit sa se incheie aici, pentru ca a doua zi urmau lucruri mult mai interesante.

DAY 14 - Calatoria

Sambata am pornit cu pasi repezi spre Hertz unde ne astepta un Alfa Romeo 159 numai bun sa fie alergat pe autostrazile Elvetiei.
Traseul a fost bine gandit si extrem de interesant, urmarind sa ne arate Alpii, zona franceza si avand ca destinatie finala Geneva unde urma sa bem o bere.
Asa ca am pornit spre Thun si in cele din urma Kandersteg unde am urcat masina pe un tren care urma sa ne plimbe prin munti. Interesanta experienta.
Ajunsi la Goppenstein, prin cateva tunele si paduri superbe, am coborat de pe tren si ne-am continuat calatoria spre Martigny. Drumuri exceptionale si peisaje pe masura. Am fost impresionat. Incantarea a ajuns la maxim in momentul in care am ajuns in Montreux, unul dintre cele mai frumoase locuri pe care am avut ocazia sa le descopar pana acum. Situat langa un lac imens, oferea o mare varietate de peisaje si vegetatie, de la exotism pana la munti inzapeziti.



Si daca tot am ajuns acolo, am decis sa mancam la un restaurant thailandez care ne-a iesit din intamplare in cale. Insa planul nostru a suferit o schimbare radicala cin momentul in care minunatul galbejit de la intrare ne-a informat politicos ca tocmai s-a inchis bucataria. Pai foarte bine, i-am spus sa o deschida. Ne-a spus ca nu se poate, toate restaurantele din oras sunt inchise la acea ora. Calamitate! Era ora 14 si toate restaurantele erau inchise. Thailandezu' pizdii! Dupa ce ca mi-a stricat ziua explicandu-mi ca nu poate sa imi ofere nimic de mancare, m-a si sfatuit sa incerc la Mac pentru ca acolo este singurul loc care ar putea sa fie deschis la ora aceasta. Asa ca am parasit Montreaux. Apoi am luat calea Laussane si in cele din urma Geneva.
In Geneva am regasit blocurile grii ale Bucurestiului, mizeria de pe strazi, troleibuzele lente, imaginea de mahala cu smecherasi tupeisti. Singura diferenta era de natura cromatica, toti erau negrii. Sau arabi, insa aceastia din urma in proportie mult mai redusa. Negrii. Hartii pe jos. Restaurante care pareau mai degraba parasite. Saracie. Priviri abatute. Am decis sa mancam la Mac pentru ca majoritatea restaurantelor erau inchise iar calitatea clientelei ne ducea cu gandul la ipoteza ca o comanda de friptura consta in organe interne de negru subnutrit.
Insa nici la Mac nu a fost o mare placere. In jur erau doar arabi sau negrii. Fete imbracate penal si grase, neingrijite. Tuciurii la tot pasul cu excese de smecherie.
Nu as merge singur in Geneva, nu as lasa copii mici singuri in autobuz.
Asa ca am parasit orasul cu un gust amar. Daca Montreaux incercase si aproape reusise sa ma faca sa ma impac cu poporul inventator al pupatului cu limba, Geneva m-a facut sa ma razgandesc definitiv si sa inteleg ca adevarata forta a Europei ramane Germania. Franta nu are nici o sansa sa o poata egala. Forta unei natiuni nu se poate evalua prin numarul de castele, suprafata sau muzee, pentru ca viata omului de rand se petrece acolo intre blocurile gri, nu la Luvru. Si nu incerc sa pretind ca zona vizitata de mine a fost poate cea mai centrala, insa a avut multe de spus despre nivelul vietii omului simplu.



Si ne-am reintors acasa. Dar hai ca merg sa beau o bere. Over.

Day 13 - Zi norocoasa

Stiati ca in Airbus A-320 nu exista randul nr. 13? De ce? Pentru ca nici un calator superstitios sa nu aiba o cadere de calciu in momentul in care avionul se prabuseste. Nu de alta dar moare schimonosit si apoi arata urat in sicriu si grabeste venirea evenimentului funebru si rudelor celor mai apropiate. "Vai maiculita ce necajit era saracul! Uite-te ce privire avea. Parca mai vroia sa spuna ceva saracutul...". Ce sa spuna? "Mama cade avionul. Vreo 5000 - 6000 de metrii. Crezi ca mi se strica coafura?". Sau poate "Stiam eu ca este de vina locul 13. Stiam. Ti-am zis. Nenorocitii de Airbus!". De parca nu pica tot avionul si crapa toti. Intradevar este extrem de utila lipsa locului 13. Ii felicit pe designerii de aeronave pentru minunata si inteligenta lor decizie. Acum cei de la randu 12 sau 14 se pot simtii in siguranta. Avionul ramane acum acolo in aer chiar si cand, din motive de reducere de costuri, motoarele se opresc din 30 in 30 minute. Le mai pornim din cand in cand sa nu se fie frig la pasageri. E un convector pe gaz acolo in spate. Si pompa de gaz e legata cu o curea de motor.
Dar oare ce pot face cei care se nasc pe data de 13? Sau cei care sunt pe pozitia 13 la catalog? Ca doar el se scrie pe 14 septembrie la 11:55 cu sablonul si cafeaua in cealalta mana, de catre domnul diriginte, tacticos, cu injuraturile de rigoare cand Apetrecutei nu se poate stii cu exactitate daca era cu W sau nu, si nu mai poate fi modificat ulterior. Esti 13, asta este. Ti-ai compromis viata de elev.
Realizand aceste ingrozitoare lucruri, am trezit simtul responsabilitatii din betie si am pregatit urmatorul plan de bataie:
1. Incepand de astazi pe fiecare data de 13 o sa dorm. Cand dormi nu se poate intampla nimic rau. Mai crapa unii, izolat. Dar aia clar declanseaza evenimentul prin niste actiuni colaterale. Mai grav o sa fie in 2013 cand va trebui sa dorm 1 an. Dar in 2012 oricum crapam toti. Deci am scapat de problema asta. Stiam eu ca toate au o solutie.
2. Nu voi mai bea niciodata sticla nr. 13 din lada. Pentru asta va trebui sa identific coltul sticlei nr. 1 si sa numar si marchez blestematia. Pentru siguranta am decis sa pornesc din toate cele 4 colturi ale lazii. For safety reasons, cum se zice la noi in sat.
Si alte puncte si subpuncte de o mare insemnatate ca acestea.
Le multumesc pe aceasta cale companiilor aeriene si in special firmei Lufthansa pentru minunata revelatie pe care mi-au oferit-o.

DAY 13

Astazi am constatat ca masinaria medicala functioneaza impecabil in cadrul minunatelor noastre corporatii. Astazi am descoperit inca un ghid de lupta impotriva virusului porcin. O sa revin cu detalii si o sa anexez si o poza. Dar intai sa plece astia de aici, ca iar vor crede ca mi-o pozez in baie. Cand uiti cum arata ai nevoie de arta digitala. Revin dragii mosului cu dezvaluiri senzationale despre combaterea si prevenirea pandemiei!

L.E:

Am revenit din misiunea umanitara in care tocmai ma angajasem. Dupa cateva tentative am reusit sa va aduc si ghidul de prevenire a influentei. Buna treaba. Avem nevoie de asa ceva si acasa. Mereu exista prea multa influenta la anumite nivele.
Priviti:


Fig. 3 Aici stimabili purcelusi pot afla ca pentru prevenirea influentei trebuie sa faca urmatoarele:
1. sa se spele des pe maini. Cum? Vezi fig. 2
2. sa isi sufle nasucul astfel incat mucii sa tasneasca prin batista in 3 linii drepte neparalele
3. sa stearga biroul de praf. Chestia asta o fac si eu in ani bisecti.
4. sa evite contactul de apropiere. Purceluselor ati pus-o. Dormiti singure la noapte.

Acestea fiind spuse, aveti toate informatiile cu care puteti, in cazul in care faceti parte din increngatura specifica, sa preveniti si combateti aceasta terbila maladie. Alte sfaturi si instructiuni nu va mai pot da. Asa ca plec sa beau o bere. Over.

Day 12 - Grippe Pandemie!

DAY 12 - Add-on

Porcilor din toata lumea, v-a sunat ceasul. Ascunteti-va in gaura de sarpe. Fugiti cat vedeti cu ochii si cat va tin picioarele! Grippe Pandemie ist da. Poza a fost realizata la WC in firma.

Nu mai exista scapare. 2012! Totusi, minunata corporatie Nokia Siemens Networks care salasluieste in aceeasi cladire s-a gandit sa salveze de la pieire angajatii purcelusi si a creat 2 ghiduri pentru pastrarea igienei si prevenirea gripei. Priviti:

Fig. 1 Aici stimabilul purcelus invata cum sa stranute, sa isi stearga boticul, sa se spele pe manute si sa puna apoi sapun la loc. Este mai bine cu sapun pe maini, pentru protectie.

Fig. 2. Aici stimabilul purcelus invata cum sa spele si maseze cu maxima responsabilitate adidasii.

Hai ca plec si eu la masa, ca deja lumea se uita stramb aici de cand am intrat cu aparatul foto la baie. Ciudate fetishuri mai au romanii.

Day 12 - Mr. Bonjour

DAY 12

Bine v-am regasit dragii mosului. Porumbei calatori la care nu pot sa le dezvalui identitatea mi-au spus ca subiectul tabu la iesirea gastii in oras este: "Ba ai citit blogu' lu Grasu?". Multumesc pe aceasta cale fanilor mei. Donatiile se accepta doar in Bere si / sau quality time daca CNPul incepe cu 0 si nu faceti parte din asociatia monstrofilelor. Altfel fuck off. Zilele decurg normal si plat. Am ajuns sa ma satur si de plimbat pe strazi. Asa ca am inceput sa studiez fauna de la micul dejun. Adica pe colocatari. Si am identificat cateva personaje. Primul este domnul Bonjour. 40 ani. Mustata. Cravata rosie. Costum negru. Francez. Mereu intra tacticos in camera in care se serveste micul dejun si saluta pe toata lumea cu Bonjour. Dar e 7 dimineata! Wtf. Francezii astia nu au buna dimineata? Adica ma faci pe mine adormit? Adica dimineata e cand te-ai trezit tu? Te urasc. Asta ma face sa apelez la google. Dar stupoare. Priviti ce aflu:
http://translate.google.com/#ro|fr|Buna%20dimineata
Acum sa vedem cum se spune buna ziua:
http://translate.google.com/#ro|fr|Buna%20ziua
Deci francezii nu au dimineata. Si nici nu stiu sa faca bere. Trist. Mereu m-a enervat poporul asta. In afara de Pantera Roz. Cu ala iti faci toata treaba.
Aseara l-am reintalnit pe domnul Bonjour pe palierul meu. Sta in capatul holului. In momentul in care l-am identificat m-am grabit sa il salut: Bonjour! A raspuns degraba si incurcat. Te-am facut fraiere, am zis eu primul. Glorie!
Mai este si domnul Bernd. Nu ma intrebati ce nationalitate are. Este mereu acolo. Mananca un ou. De ce? Nu stiu. Nu conteaza. Are mereu ochelarii pe nas. Mereu vrea o cafea. Mereu primeste. Este plictisitor. Nu continui.
Fetele de la bufet, ca nu le pot numi chelnerite / barmanite pentru ca din nefericire nu servesc alcool la micul dejun, sunt cateva si diverse. O chinezoaica. Mica. Bruneta. Galbena. Bratara abastra. Ceas de plastic cu floricele. Recomandat daca ai 10 ani. Cred ca merge bine. Doar e Elvetia. Daca nu, il reglezi dupa ora la care vine trenul. Niciodata nu intarzie.
Baba Hilda. Acra. Sefa. Importanta. Cred ca stie coordonatele GPS ale fiecarei furculite de pe sala. Nici nu se poate altfel. 40 ani experienta in servit micul dejun. Bruneta cea buna. 1.85. Picioare de 1.50. 20 ani. Sfioasa. Cred ca face si ea bani de restante. La noi avea jeep si un ceafa lata. Ghinionul ei este ca acolo trebuie sa munceasca.
Mai sunt si altii. Diversi. Am aflat cum se numeste grupul de americani milenari din care facea parte baba cu sunatul in camera. Collete. Mi-a zis chinezoaica, intrebandu-ma daca fac parte din grupul Collete pentru ca masa la care doream sa ma asez era rezervata. Am raspuns scurt: NU. Totusi intrebarea ei mi-a atras nelinistea: am oare 70 de ani? Sunt senil? Arat ca un american?
De luna viitoare ma apuc de sala... Over.

Disclaimer: Toate numele si personajele din acest post sunt fictive. Ele nu au nimic in comun cu realitatea. Daca vi se par reale consultati un specialist. Sunt oameni care se pregatesc 6 ani ca sa va ajute.