DAY 10 & DAY 11
Stiati ca aici fiecare sofer de autobuz saluta? Nici eu. Si totusi o fac. Si nu cred ca primesc prima de Craciun doar pentru asta. Aici am vazut mergand singuri cu autobuzul si copii de 5 ani. Si asta nu pentru ca soferul saluta, ci pentru ca parintii au curaj sa ii lase. Si de ce au curaj? Pentru ca aici nu exista tigani sa ii manance. Si nici inghesuiala specifica autobuzelor din tara noastra.
O sa imi spuneti atunci ca probabil numarul de autoturisme compenseaza. O sa va raspund ca va inselati. Berna este un oras aerisit si cu un trafic foarte relaxat. Insa aici vezi oameni mergand pe bicicleta. Aici ai parte de un transport in comun bine pus la punct, autobuze din 5 in 5 minute. Biletul iti ofera 2 ore de calatorit pe numarul de zone specificat, cu orice mijloc de transport, inclusiv trenul. Asa ca nu trebuie sa te dai de ceasul mortii daca nu ai ales autobuzul potrivit si ai apucat deja sa compostezi. Si intradevar, un alt argument poate fi ca orasul nu are decat putin peste 100.000 locuitori.
Putini dar buni. Am vazut intr-o zi si doi romani in Baren Platz. I-am recunoscut imediat. 1.80. 120 kg. Ceafa lata. Geaca de piele maro inchis. Pigmentatie asemanatoare cu geaca. Se asorteaza oamenii, nu gluma. Si apoi celebra replica datorita careia nu am mai avut nici o indoiala ca sunt de-ai mei "Pula mea frate stai asa!". Ei erau, romanii din Elvetia. Nu m-am bucurat sa ii intalnesc. Trist. Pai daca acea mamica stia ca astia merg cu autobuzul, nu cred ca mai lasa copii singuri. Si eu as fi facut la fel. Astia sunt mari si mananca mult. Dar ei nu merg niciodata cu autobuzul, in Romania doar fraierii merg cu el. Doar ca sunt multi fraieri si din aceasta cauza este mereu plin. Baietii destepti au BMWuri. Dar hai ca merg sa astept seara pentru a bea o bere. Over.
No comments:
Post a Comment