Unii oameni se uita pe Explorer. Altii citesc presa. Inginerii onorabili asemeni mie pleaca intotdeauna in delegatii. Pentru necunoscatori, delegatiile sunt adunarile acelea de ingineri sarguinciosi, care intotdeauna poseda un scop clar, bine presabilit, dar care, din motive variate, nu este atins niciodata. Insa asta este ultimul lucru care este important in momentul de fata. Scopul.
El exista. Este acolo. Este bine documentat si descris de secretare cu mainile fine si limba ascutita.
DAY 1
Dar sa incepem. Day 1. Plecarea. Masina, drumuri, Romania. Trist. Discutii cu soferul. Politete. Complezenta. Plictiseala. Basescu. Geoana. Tiruri. Aeroport. Si aici lucrurile incep sa se indrepte inspre directia dorita. Bere. Un barulet bine ascuns in cotloanele Otopeniului, unde pe langa cei doi oameni de afaceri la o cafea scurta si o discutie pe masura, turistul grabit care se dedica unui browsing rapid, cele trei penale nelipsite care beau un suc negru sau o cafea lunga si arunca priviri pline de mandrie clientilor, gandindu-se la recolta proaspata de capsuni care va cadea prada secerei si manutelor lor grabite in urmatoarele zile, exista si o draperie. Incredibil. Cati dintre voi s-au gandit ca in acest mirific loc ai parte de o draperie? Va spun eu. Nimeni. Nici chiar eu nu m-as fi gandit daca una din nestemate nu s-ar fi straduit jumatate de ora sa traga una din ele. Si a exesat si facut eforturi excesive. Insa evident fara succes. Credeti oare ca o draperie poate ceda in fata unei astfel de fapturi diafane de 1.5m cu tocuri de 0.3? Nu. Totusi am ramas cu dilema, din moment ce perdeaua acoperea 10% din suprafata geamului iar lumina era arhisuficenta, de ce sa consumi aiurea caloriile atat de utile capsunilor pe o astfel de activitate?
Buna intrebare, insa din pacare raspunsul nu am sa il mai aflu niciodata, pentru ca nici macar nu ma straduiesc sa ma mai intreb.
Am parasit grabit si plictisit barul. Motivul era clar, 15 RON berea la 0.33. Doar e Romania si castigam bine. Si avem bani. Si ne permitem. Si te aflii in micul Paris. Si nu poti avea pretentii sa fie ieftin.
Check-inul il facusem deja, iar operatoarea a fost foarte draguta si inteligenta. Tocmai din acest motiv in momentul in care am rugat-o sa ne dea locuri alaturate ne-a zambit, ne-a spus "Desigur" si ne-a dat 14A si 14F. Asta este. Din dorinta de a nu mai deranja sub nici o forma, am decis sa apelam la bunavointa unor babute singuratice care vor avea locurile 14B sau 14E si care cu siguranta nu vor refuza niste ingineri onorabili cand li se vor face propunerile de a schimba locurile.
Din pacate berea din barulet a fost insuficienta. Asa ca am apelat la urmatorul bar. Aici nu erau penale, erau turci. Frumoasa natiune au astia. E bine ca macar noaptea poti sa nu ii observi.
Bere. 15 RON. Trist. Asta este. E necesar.
Security checkul a fost exact cum trebuie. Priviri incruntate. Vigilente. Nu scapa nimic. Masti antigripa. Ii inteleg, gripa porcina taie si spinteca. Eu nu am, sunt magar de cand ma stiu. Nu ma atinge. Am auzit ca apare si la cai. Trist.
In timp ce treceam pe langa detectorul de metale am inteles un lucru pe care il stiam deja: berea la 0.33 nu este buna. Efort inutil. Nu iti faci treaba cu ea.
Am trecut si de passport control. Evident ca era sa pierd unul din cele doua bilete de zbor, cel OTP - MUC ca ala care nu trebuia MUC - BRN binenteles ca se afla la locul sau. Organul mi-a atras atentia. Avea dreptate, era in geanta. Stiam si eu asta, nu avea unde sa fie. Este inteligent, ca altfel nu era el pus acolo.
Si ajungem in avion. Era exact cum ma asteptam. Lufthansa da mereu bere germana. Pacat ca tot la fiola. Insa am peseverat, i-am dat nenumarate sanse. Tot degaba, si dupa berea 4 tot nu puteai sa iti faci treaba cu ea. Asta este, macar la bere marimea conteaza.
Odata ajuns in Munchen am facut ce trebuia sa fac. Am baut o bere. Paulaner. 500ml. Iti faci toata treaba cu ea. Intradevar Munchen este un aeroport exceptional. Si acolo nu se fura. Dovada este ca mi-am uitat biletul intr-un Camel box unde ma oprisem sa fumeze Andrei o tigara iar cand am revenit dupa 10 minute inca era colo. Admirabil.
Si am urcat in cel de-al doilea avion. Si am facut ce trebuia sa fac. Am baut o bere. Mai exact doua. Insa nu mai am 17 ani sa imi numar berile.
Si am aterizat cu succes. Pilotul a fost de treaba, ne-a spus cate grade sunt la sol. Super. Asta si vroiam sa aflu.
Si am ajuns in fata aeroportului. Si aici apare negrul.
Cred ca nu am precizat ca in orice delegatie, in prima zi, apare negrul. Si fara el nu te poti descurca. Fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat de un negru. Chiar si voi fetelor. Credeti-ma. Asa s-a intamplat si de aceasta data. Negrul de data aceasta era sofer de taxi. Vorbea franceza si zambea frumos. Toti negrii zambesc frumos. Si asta pentru ca au dinti, multi dinti, dinti albi.
Am intrebat unde se afla hotelul. Toti stiau. Aici. Pai cum sa fie aici, ca aici sunt eu si nu este. Este un trotuar pe care se afla trollerul meu. Insa este evident ca negrul stia ca nu este aici, este putin mai incolo, la 30 de minute de aeroport. Si am pus bagajele in masina, iar el ne-a condus calm pana la hotel. Noroc ca in Elvetia taxiul nu este scump. A costat 15 EU ptr 5 min. Merita, as veni aici doar ca sa merg cu taxiul. Cand plateste firma, binenteles.
Negrul ne-a dat si chitanta, pacat ca pe spate erau calculele lui de la ultimul drum in Migros, cel mai des intalnit supermarket de pe aici. Dupa cifre estimez ca si-a cumparat bere.
Si am ajuns la hotel. Am reusit chiar sa ma cazez in timp record. Doamna ne astepta. Noi nu o asteptam pe ea. Asta este.
Insa odata ce te vezi cu toata treaba facuta realizezi ca nu ai baut o bere. Deci am pornit in cautarea unui bancomat. Si l-am gasit, era Raiffeisen si dupa multiple incercari ne-a dat si bani. De parca nu erau tot ai nostrii. Si am mers la pubul de la parterul hotelului. Bere. 5.33 FR. Adica vreo 4 EU. Doua. Ceva mancare. Per total 70 FR. Trist. Dar macar oamenii erau de treaba. Un tip de la masa de langa a vorbit in germana 15 minute cu mine. Nu am auzit ce zice. Nu intelegeam desi mai stiu si eu cateva cuvinte in aceasta minunata limba. Dar am fost de acord cu el. Ja ja. Mereu sunt de acord.
Am luat halbele in camera. Insa nu mergea internetul. Trist.
Colegul de camera se plimba linistit pe perete. Il inteleg. Daca eram paianjen exact acelasi lucru il faceam si eu. I-am spus ca atat timp cat nu bea si nu imi consuma, eu il las in pace.
Din pacate am regretat noaptea ce urma promisiunea facuta.
Am dormit, dar ceva ma gadila in talpa. Sa fie el? Nu cred, cred ca doarme. Noaptea a fost perfecta. La ora 6:00 absolut toate masinile din Elvetia au trecut prin fata camerei mele. Trist. Foarte trist. Dar am readormit la 7:45. La si 10 a sunat ceasul. Mda.
DAY 2
Insa macar avem mic dejun la hotel, deci se merita sa cobor si sa ma grabesc.
Micul dejun a fost exceptional, dar a lipsit cu desavarsire. De fapt mint. Erau chifle. Si miere. Mierea era buna, dar nu prea se taia cu cutitul. Am zis ca mierea nu expira, se zahariseste. Andrei mi-a inlaturat orice indoiala, a spus ca unii considera chiar ca este mai buna asa. Eu nu.
Am cerut apa. Mi s-a adus o sticla de 1l de apa minerala. Buna treaba. Insa lucrurile au inceput sa revina la normalitate cand am plecat din hotel spre firma. Mult prea tarziu, pentru ca am cerut o factura si mi-a gresit de trei ori numele. Asta este, poate este un nume mai ciudat.
Bine ca macar chinezoaica de aseara a zambit cand ne-a adus berea. Si chinezii au multi dinti, dinti albi.
In firma totul era asa cum ma asteptam. A fost bine. Si masa la fel. Aveau si bere, dar am zis nu.
Cateodata in viata este bine sa refuzi. Chiar si pe tine. La ora 16:30 am terminat tot ce aveam de facut acolo, si am constientizat ca nu am baut nici macar o bere. Trist.
Asa ca am plecat sa cumpar bere. La Migros nu comercializeaza bauturi alcoolice si tigari. Insa au sampanie. Trist. Dar la urmatorul supermarket au si bere. Problema este ca nu am reusit sa iau carutul pana cand nu am bagat moneda de 50 de bani. Excelenta moneda. Iti faci toata treaba cu ea.
Cred ca renta sa plec cu carutul, dar erau scari electrice. Si oricum ce sa fac eu cu un carucior din ala. Si am luat si eu o bere. Am facut si poza. Este mai sus. Va place?
Oricum se cam termina, m-am zgarcit. Nu o sa se mai repete.
Totusi am regretat ca nu am platit cu cardul. Aceasta tara are cele mai frumoase bancnote pe care le-am vazut. Superbe. Si monezi. La fel. Aia de 5 FR e mare, nu as juca risca cu ea. Totusi imi place. Iti faci toata treaba cu ea. O sa aduc si acasa cateva monezi si bancnote pentru colectie.
Si acum ma duc sa mai beau o bere. Colocatarul cred ca umbla pe perete. Treaba lui. Daca nu ai cap vai de picioare. Ascult Celelalte Cuvinte. Trup si suflet. Mereu mi-au placut.
Over.
